Cu fiecare zi ce trece incep sa devin din ce in ce mai satul de viata asta incredibil de groaznica. Nu ma intreb de ce mai traiesc pentru ca mi-e greu sa dau un raspuns sincer. Aseara, dupa cum probabil ati inteles din articolul precedent, am reusit cumva sa ma distrez dar azi sunt la pamant. Nu stiu daca poate fi denumita depresie, poate ar fi fost daca eram mai slab ca psihic. Sau poate e, o agonie cumva tot e. Cand te simti insotit de ghinion la tot pasu e senzatie criminala. Mi se intampla sa ma tot lovesc de fel si fel de „ziduri” pe care scrie clar „Nu” sau „Accesul tau e interzis”. Am vazut atatea „Nu”-uri imaginare in viata asta incat am ajuns ceva de genu ca mai aud „Nu” si deja ma gandesc „mda … inca unu”. E criminal sa stii ca poti face ceva si sunt fel si fel de obstacole de rahat care te incurca suficient sa nu mai poti face acel lucru. Sunt dorinte se amplifica si devin din ce in ce mai flamande incat ajung sa ma predomine, sa imi perturbeze puterea de concentrare, sa imi provoace o oarecare disperare temporara. Totul duce la nervi mai mult sau mai putin intensi, nervi care duc la dereglari. Ce dereglari? De concentrare cum spuneam si mai devreme. Mor si mai mult de nervi atunci cand ma pun sa fac ceva si brusc am lapsus (de ex. ma pun sa deschid Firefoxu si intre timp uit de ce l-am deschis si ma chinui sa imi aduc aminte … in ultimul timp reusesc repede sa imi aduc aminte). Parca ma simt din ce in ce mai plin de diferite dileme. Mi se intampla sa incerc sa ma apuc de ceva si sa mi se taie brusc din cauza acestor situatii in care imi pierd puterea de concentrare. De exemplu mai devreme ma apucasem sa restudiez noul top al factorilor care influenteaza positia site-urilor in motoarele de cautare prezent pe site-ul Seomoz. Dupa maxim 5 minute, m-am oprit. Dispar pe balcon in incercarea de a ma linisti cumva pentru ca apoi sa vad poate mai lucrez ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *