Dupa cum stim unii dintre noi, Bucurestiul este un oras frumos, dar frumusetea lui nu a atins apogeul. Ar putea fi mai mult decat ceea ce este. Dar pentru asta e nevoie de multa munca, pasiune si perseverenta. Este o munca de echipa, si cand spun echipa nu ma refer numai la conducere (administratie, primarie, etc) ci ma refer la fiecare locuitor al orasului si fiecare om care calca in acest oras. Inainte de a incepe sa astern aceste cuvinte, am citit despre punctele de vedere ale lui Adrian Nastase si ale Mariei Barbu, care mi-a si inaintat aceasta leapsa, si le respect opiniile. Exista idei de schimbari la care ne am gandit cu totii pentru ca sunt destul de evidente si de deranjante, cum ar fi problema traficului. Dar sa revenim la viziunea mea, mai devreme spuneam de munca in echipa efectuata de fiecare om care circula prin acest oras. Inainte de toate trebuie sa veghem asupra curatieniei orasului, sa educam persoanele care au nevoie de educatie cand e vorba de mentinerea curateniei orasului.

Ar putea intra in discutie si cladirile in Bucuresti care arata mai mult sau mai putin deplorabil. Si aici ma refer atat la diferite blocuri care nu au mai fost ingrijite de ceva timp cat si alte cladiri carora le ar prinde bine o mica „tunare” a imaginii. Pe langa aceste aspecte legate de frumusetea sau sanatatea orasului mai putem adauga si aspecte ce tin de functionalitatea orasului unde intra si problema traficului care ar trebui reorganizat / fluidizat. Cam atat vad la acest moment si in caz ca am omis ceva voi reveni cu un subiect nou. O invit mai departe pe Loredana sa ne expuna viziunea ei asupra unui Bucuresti optim.

6 thoughts on “Schimbari pe care le as aduce Bucurestiului

  1. Aurel, ma bucur ca ai preluat leapsa si ai facut efortul de a spune ce crezi despre iubita noastra super-urbe. Cam tehnicista viziunea si cam expediata, dar tot ma bucur ca ai scris.

  2. Bucureştii au fost un oraş frumos. Acum este un oraş arheologic. Cei tineri se închid în fumul şi aburul de alcool al cluburilor şi cred că acolo începe şi se termină totul. Bucureştii au fost un oraş sentimental, când mahala, când cochet, dar intim.
    Bună ziua doamna Popescu! Ce face soÅ£ul, cel mic? La revedere doamnă Popescu! Un gest fin de scoatere a pălăriei, gestul mai grăbit cu bastonul de promenadă. BucureÅŸtii sunt triÅŸti de când a dispărut „La Calul Bălan!”. ÃŽmi este dor de el. Cu chelneriÅ£ele plictisite ÅŸi flegmatice, cu feÅ£ele de masă pătate, mirosul de mâncare rece ÅŸi beÅ£iv rămas peste noapte. Mi-e dor ÅŸi de Hanul lui Manuc, aÅŸa cum l-am cunoscut prin ÅŸaptezeci ÅŸi… Este retrocedat ÅŸi o dată cu el ultimii metri pătraÅ£i din pavajul de lemn care împodobea odată capitala. BucureÅŸtii au dispărut mai întâi în betoane de blocuri de cartier, apoi în hidoÅŸenii de arhitectură coreană, apoi în alte hidoÅŸenii cu pereÅ£i de sticlă. Ei, BucureÅŸtii, nu se mai văd. ÃŽncă mai vine miercurea ÅŸi sâmbăta o ţărancă cu lapte de vacă la PET-uri. Sticla este grea ÅŸi rară. Lapte cu gust de balegă, cum nu se mai găseÅŸte pe la pungi ori cutii sterile. O dată la două săptămâni se aude un bătrân strigând inconfundaibl MăturaMăturaMăturaaaaa! Pe vremuri erau ÅŸi geamgii. ultimul l-am auzit în urmă cu câtiva ani. Mai trece o dată pe an o căruţă cu pământ de flori. ÃŽn ea este aceiaÅŸi Å£igancă pe care o ÅŸtiu de mică. Acum are un copil destul de măricel ÅŸi o potaie care se ceartă în glumă cu comunitarii aciuiÅ£i în spaÅ£iul unde pe vremuri se colectau sticle goale. ÃŽntr-un joc de-a faÅ£a-ascunse cu poliÅ£iÅŸtii, mai sunt ÅŸi niÅŸte ţărani care vând te miri ce zarzavaturi, două la leu, sau flori, sau fructe în grămăjoare mici. Privesc faÅ£a ţărăncilor ÅŸi-mi închipui că nu au de unde scoate mai mult de 500 mii pe zi. Oare unde dorm? Probabil că adorm pe o bancă cu capul pe coÅŸniÅ£a de paie. Când eram mic mi-aduc aminte că soarele era altfel, mai galben, ca într-o poză sepia. Acum este o lumină orbitoare de centru de explozie nucleară. Simt cum mă arde privirea lui, simt cum îmi face rău. Iubeam BucureÅŸtii când eram copil, cu transportul lui în comun. Pe vremuri pe aici a trecut troleibuzul. Au furat câtiva metri din trotuar ca să o lărgească, au pus alÅ£i stâlpi ÅŸi pe urmă au renunÅ£at. Troilebuzul a mers prin altă parte. Apoi au făcut metroul ÅŸi au apărut niÅŸte Å£evi sinistre care scoteau apă din metrou cu tot cu mirosul de canal. Ai dispărut ÅŸi acestea, ori poate că sunt dar nu le mai văd eu. Copaci au îmbătrânit, nu mai pot culege tei din ei. Copacii pe care i-am văzut eu puÅŸi, au crescut ÅŸi ei, acum sunt deja înalÅ£i. Uneori mai regăsesc ÅŸi mirosul acela unic, de sevă, dar foarte rar pentru că e înghiÅ£it în abur de benzină. Cât aÅŸ vrea să-mi construiesc un nou oraÅŸ după asemănarea celui pe care l-am cunoscut undeva unde este liniÅŸte ÅŸi multă imobilitate. Poate din când în când un copil care aleargă un cerc facut dintr-o roată veche de bicicletă.

  3. @Emilia draga, daca „te seaca” inseamna ca tot ce spui aici nu are nici o valoare, dat fiind ca vine de la o persoana deja secata de orice idee.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *