Schimbari pe care le as aduce Bucurestiului

Dupa cum stim unii dintre noi, Bucurestiul este un oras frumos, dar frumusetea lui nu a atins apogeul. Ar putea fi mai mult decat ceea ce este. Dar pentru asta e nevoie de multa munca, pasiune si perseverenta. Este o munca de echipa, si cand spun echipa nu ma refer numai la conducere (administratie, primarie, etc) ci ma refer la fiecare locuitor al orasului si fiecare om care calca in acest oras. Inainte de a incepe sa astern aceste cuvinte, am citit despre punctele de vedere ale lui Adrian Nastase si ale Mariei Barbu, care mi-a si inaintat aceasta leapsa, si le respect opiniile. Exista idei de schimbari la care ne am gandit cu totii pentru ca sunt destul de evidente si de deranjante, cum ar fi problema traficului. Dar sa revenim la viziunea mea, mai devreme spuneam de munca in echipa efectuata de fiecare om care circula prin acest oras. Inainte de toate trebuie sa veghem asupra curatieniei orasului, sa educam persoanele care au nevoie de educatie cand e vorba de mentinerea curateniei orasului.

Ar putea intra in discutie si cladirile in Bucuresti care arata mai mult sau mai putin deplorabil. Si aici ma refer atat la diferite blocuri care nu au mai fost ingrijite de ceva timp cat si alte cladiri carora le ar prinde bine o mica "tunare" a imaginii. Pe langa aceste aspecte legate de frumusetea sau sanatatea orasului mai putem adauga si aspecte ce tin de functionalitatea orasului unde intra si problema traficului care ar trebui reorganizat / fluidizat. Cam atat vad la acest moment si in caz ca am omis ceva voi reveni cu un subiect nou. O invit mai departe pe Loredana sa ne expuna viziunea ei asupra unui Bucuresti optim.

6 răspunsuri la “Schimbari pe care le as aduce Bucurestiului”

  1. Maria Barbu spune:

    Aurel, ma bucur ca ai preluat leapsa si ai facut efortul de a spune ce crezi despre iubita noastra super-urbe. Cam tehnicista viziunea si cam expediata, dar tot ma bucur ca ai scris.

  2. Bibliotecaru spune:

    Bucureştii au fost un oraş frumos. Acum este un oraş arheologic. Cei tineri se închid în fumul şi aburul de alcool al cluburilor şi cred că acolo începe şi se termină totul. Bucureştii au fost un oraş sentimental, când mahala, când cochet, dar intim.
    Bună ziua doamna Popescu! Ce face soţul, cel mic? La revedere doamnă Popescu! Un gest fin de scoatere a pălăriei, gestul mai grăbit cu bastonul de promenadă. Bucureştii sunt trişti de când a dispărut "La Calul Bălan!". Îmi este dor de el. Cu chelneriţele plictisite şi flegmatice, cu feţele de masă pătate, mirosul de mâncare rece şi beţiv rămas peste noapte. Mi-e dor şi de Hanul lui Manuc, aşa cum l-am cunoscut prin şaptezeci şi... Este retrocedat şi o dată cu el ultimii metri pătraţi din pavajul de lemn care împodobea odată capitala. Bucureştii au dispărut mai întâi în betoane de blocuri de cartier, apoi în hidoşenii de arhitectură coreană, apoi în alte hidoşenii cu pereţi de sticlă. Ei, Bucureştii, nu se mai văd. Încă mai vine miercurea şi sâmbăta o ţărancă cu lapte de vacă la PET-uri. Sticla este grea şi rară. Lapte cu gust de balegă, cum nu se mai găseşte pe la pungi ori cutii sterile. O dată la două săptămâni se aude un bătrân strigând inconfundaibl MăturaMăturaMăturaaaaa! Pe vremuri erau şi geamgii. ultimul l-am auzit în urmă cu câtiva ani. Mai trece o dată pe an o căruţă cu pământ de flori. În ea este aceiaşi ţigancă pe care o ştiu de mică. Acum are un copil destul de măricel şi o potaie care se ceartă în glumă cu comunitarii aciuiţi în spaţiul unde pe vremuri se colectau sticle goale. Într-un joc de-a faţa-ascunse cu poliţiştii, mai sunt şi nişte ţărani care vând te miri ce zarzavaturi, două la leu, sau flori, sau fructe în grămăjoare mici. Privesc faţa ţărăncilor şi-mi închipui că nu au de unde scoate mai mult de 500 mii pe zi. Oare unde dorm? Probabil că adorm pe o bancă cu capul pe coşniţa de paie. Când eram mic mi-aduc aminte că soarele era altfel, mai galben, ca într-o poză sepia. Acum este o lumină orbitoare de centru de explozie nucleară. Simt cum mă arde privirea lui, simt cum îmi face rău. Iubeam Bucureştii când eram copil, cu transportul lui în comun. Pe vremuri pe aici a trecut troleibuzul. Au furat câtiva metri din trotuar ca să o lărgească, au pus alţi stâlpi şi pe urmă au renunţat. Troilebuzul a mers prin altă parte. Apoi au făcut metroul şi au apărut nişte ţevi sinistre care scoteau apă din metrou cu tot cu mirosul de canal. Ai dispărut şi acestea, ori poate că sunt dar nu le mai văd eu. Copaci au îmbătrânit, nu mai pot culege tei din ei. Copacii pe care i-am văzut eu puşi, au crescut şi ei, acum sunt deja înalţi. Uneori mai regăsesc şi mirosul acela unic, de sevă, dar foarte rar pentru că e înghiţit în abur de benzină. Cât aş vrea să-mi construiesc un nou oraş după asemănarea celui pe care l-am cunoscut undeva unde este linişte şi multă imobilitate. Poate din când în când un copil care aleargă un cerc facut dintr-o roată veche de bicicletă.

  3. emilia spune:

    este greu sa faci ceva in oricare oras, nu numai Bucuresti. autoritatile nu sunt interesate de nimic, dar sa spunem ca incercam sa facem noi ceva... ei bine, ne lovim din nou de autoritati. exemplu http://www.evz.ro/article.php?artid=325782

    ma seaca oamenii astia care vorbesc fara sa spuna nimic... adica asa ca tine...

  4. Maria Barbu spune:

    @Emilia draga, daca "te seaca" inseamna ca tot ce spui aici nu are nici o valoare, dat fiind ca vine de la o persoana deja secata de orice idee.

  5. Ela spune:

    Oho, si cate alte lucruri ar trebui modificate... Sa vedem, acum, daca urmeaza alegeri, sigur o sa mai traga putin politicienii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.