Am tot stat si m-am gandit in momentele care succedau clipele in care eram zapacit de rahaturile din casa. Si ceea ce am realizat nu poate fi considerat mai deloc placut, din contra. Pot reveni cu foarte mare usurinta la acea vorba cum ca ceea ce consider eu viata pentru altii e un cosmar iar ceea ce traiesc eu altora nu vad nici macar in cosmare. Una dintre concluziile trase este aceea ca exista doua lumi: cea a oamenilor normali, in care lucrurile sunt valabile in „configuratia” normala, si cea a mea unde totul ia o alta infatisare si continut. Era mai demult o campanie la TV vis-a-vis de copii handicapati, acea reclama cu pustiul ala in carucior care il invinge pe tipu ala la sah care avea nu stiu ce slogan cum ca sa fie tratati ca oameni normali. Oamenii chiar trebuie sa fie tratati dupa performantele intelectuale in principal in asemenea caz??? Nu sunt contra acestui fapt din motive de genu ca nu as putea ajunge la asa performante ca pustiul din reclama ci pentru ca nu mi se pare normal. De-a lungu vietii din momentul in care am ajuns la un stadiu de maturitate suficient sa realizez anumite chestii, am vazut cum decurg lucrurile cu noi astia mai batuti de soarta. Printre care si faptul ca eram foarte usor catalogat, auzeam cum erau intrebate fetele dupa care umblam chestii de genu daca s-au terminat barbatii pe pamant sau daca eu produc ceva si nu sunt vreo lichea care doar sta si ââ�¬Å�sugeââ�¬Â� bani. Pana la un moment dat cand am fost intrebat pe fata din primul moment in care mi-a fost prezentata mama unei fete cu care cica ma cuplasem. Femeie care m-a intrebat din start ce si cum produc. Cred ca va dati seama ca lucrurile nu au mai evoluat deloc in limita normalului. Fata fiind paralele cu lumea virtuala deja incepuse cu crize de gelozie ca nu ii convenea ce fac eu pe net pana i-am aratat ce vorbeam cu fetele despre ea, moment in care a inceput sa planga si sa imi zica ca ,vezi domne, ma iubeste. Numai ca la cam o luna mi-a dat flit din cauza ca s-a intalnit cu amic mai vechi si ca si-a dat seama ca mai bine se cupleaza cu ala decat sa ramana cu mine. Pentru ca dupa vreo 5 luni si ceva sa vina sa ma intrebe daca nu cumva vreau sa ma cuplez cu o ââ�¬Å�verisoaraââ�¬Â� de a ei ca mi s-ar potrivi si ca bla bla bla. Gargara de 2 bani de care m-am prins din momentu in care i-am vazut tandretea. Realizase fata ce greseala a facut dar era prea tarziu pentru ca eu numai simteam decat mila pentru ea. Dupa ce m-am despartit de ea am avut norocu ca am putut lucra la o sala in program suficient de util pentru a o uita treptat. De fapt nu facusem decat sa sar din lac in put pentru ca acolo la sala incepusera alte probleme cu idioti care vazandu-ma in ce stare sunt ma luau la bataie si alte faze. Dar aveam de ales intre a sta acasa si a freca menta gandindu-ma la tipa printre altele si a lucra acolo unde suportam un mare rahat mai mult sau mai putin naspa fata de treaba cu gagica. Aici incepuse o mare pauza in viata mea la capitolul relatii si tot de aici a inceput existenta celei de-a doua lumi despre care am scris mai sus. Acum cateva luni am avut o discutie cu cea care pe atunci o consideram cea mai buna prietena a mea. Treaba era mai mult decat lamurita intre mine si ea ca doar era ceva vechime, o stiam de ani de zile. Si s-a intamplat sa o alint cum ne alintam reciproc inainte si sa ma ia cu faze ca si-a facut prieten, cuvinte la care mi-a sarit tandara ca le-a aruncat in moment destul de nepotrivit dand de inteles ca are impresia ca atentez la ea. Ca apoi sa imi spuna ca tipul ala are probleme mult mai naspa ca mine, de parca acest aspect ar fi trebuit sa ma faca sa ma simt mai bine. DA! O fi ceva sa vad ca pana si unu mai lovit de soarta ca mine are norocu sa fie placut si mai tarziu iubit de o femeie ca ea. Nu stiu daca voi cunoasteti senzatia dar nici nu va doresc asa ceva. A fost o mare lovitura dar eram deja antrenat, avusese cineva deja grija sa ma distruga prin minciuni peste minciuni aruncate si apoi la ceva timp divulgate. Imi spunea tipa aia ca omul ala nu e asa de pesimist ca mine. Mi se parea si normal, ca doar nu a trait intr-o familie sarantoaca ca a mea, nu a avut vecini ââ�¬Å�dragiââ�¬Â� care sa il bata ori de cate ori iesea afara doar pentru simplu fapt ca nu se putea apara de ajungea acasa vraiste si zicea ca a cazut nu ca ar fi luat bataie, nu a avut sora care sa il acuze de pedofilism si sa faca scandaluri peste scandaluri chiar si in prezenta musafirelor. Sora care nu a reusit si nici nu va reusi sa inteleaga ca eu de fapt numai veneam acasa cu fetele cu care veneam o data pentru ca stiam cat de ras ma fac. Poate realiza cineva dupa ce a citit aceste randuri care este starea mea psihica de zi cu zi? Slabe sanse dar nu imposibile. Iar acum sincer sa va spun nu l-as putea contrazice sau insulta pe unu sau una care m-ar face ratat, pentru ca ar avea dreptate. Nu am ajuns unde vreau sa ajung pentru ca nu mi se da nici o sansa. Am pierdut sute de euro daca nu mii din contracte de site-uri de care nu m-am putut ocupa. De ce? Pentru simplu fapt ca eram tot timpu la pamant. Si nu stiu cum stati voi cu concentrarea sau imaginatia cand sunteti vraiste psihic, dar eu stiu ca nu mai sunt bun de nimic. Sute / mii de euro care poate m-ar fi putut ajuta sa ma vindec. Mai ales ca incepusem sa fac acupunctura cu mama unei prietene foarte bune. Chestie ce n-a durat prea mult si nu am de gand sa fac nici un repros pentru ca sunt de acord. Nu vreau sa jignesc acea femeie langa care ma simteam in alta lume. Fiecare ora la cabinet cu acele infipte in mine era excelenta. Era o atmosfera superba, acolo nu puteai sa stai serios sau suparat nici daca te durea ceva. Doua femei senzationale, d-na doctorita si asistenta dansei, care imi mai ameliorau starea psihica. De ce am spus ca nu pot face nici un repros? Pentru ca nu am fost in masura suficienta sa ma revansez cumva, desi dansa ma certa tot timpu cand veneam cu vreo atentie ( dar au fost si ocaziileââ�¬Â¦ce era sa fac?ââ�¬Â¦fusese 1 martieââ�¬Â¦8 martieââ�¬Â¦apoi ziua dansei ) pentru ca stia care imi sunt posibilitatile. Si apoi aveam nevoie de bani sa rezolv si alte defecte care deranjau. Nu trebuie sa mai spun care ca deja stiti. O concluzie de moment este ca am fost judecat prea aspru pentru ceva de care nu am fost si nici nu voi fi vinovat, ceva ce se putea ameliora la maxim. Si pentru cei care nu stiu inca sau nu au realizat o sa afle acum ca sunt un handicapat. Nu am omis sa spun despre alte persoane din alt motiv decat din cel ca e de ajuns momentan pentru psihicu meu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *