Amuzant sau romantic? Aș spune îndrăgostit.

Amuzant sau romantic? Aș spune îndrăgostit, dar nu ar fi un răspuns corect la întrebare. Nu am de gând să spun nimic de rău despre "amuzant", nu voi face decât să îmi demonstrez/argumentez partea de "romantic". Aș începe cu faptul că de multe ori mi s-a întâmplat să înclin balanța ce conținea pe talere pasiunea și rațiunea, desigur în favoarea pasiunii.

Viata nu mi-a oferit prea multe ocazii să îmi manifest romantismul, dar ori de câte ori am avut ocazia și circumstanțele potrivite am făcut-o cât de bine am putut, prin gesturi, prin cuvinte, prin atenții, care împreună aveau rolul de a crea o atmosfera deosebita, speciala. Nu am ajuns la stadiul de vacante la Paris, Veneția sau alte "clișee" de genul ăsta, pentru simplul fapt că nu mi-am permis și nici nu sunt genul de bărbat care să accepte ideea de "fifty-fifty". Asa că am recurs la alte opțiuni arhicunoscute: trandafiri roșii, bomboane cu ciocolată, lucruri mărunte dar cu efect maxim folosite la locul și momentul potrivit.

Prea vorbim de lucruri materiale/concrete și nu prea e bine, dacă am ales să vorbim despre "romantic" pai atunci pasiunea joaca rolul principal aici. Totul pleacă de la pasiune, de la starea pe care ți-o crează, stare care la rândul ei poate crea o atmosferă superbă în jurul celor doi "porumbei". Eu sunt încă îndrăgostit de aceeași persoană de acum vreo 5 ani de când am cunoscut-o, a fost ceva la început, pe atât de scurt pe atât de plăcut dar asta nu m-a oprit de la a-mi arăta sentimentele ulterior (și cum altfel decât fiind romantic), ce exprimau o dragoste necondiționată. E cât se poate de clar că nu ma prea încânta prea mult ideea că nu mi se răspunde în vreun fel, dar ce era sa fac? După cum am putut, în aceasta perioadă de timp, am încercat să ii aduc zâmbetul pe buze prin gesturi mai mult sau mai puțin romantice.

Atât mie cât și persoanei, care reușește să mă calmeze mereu printr-un simplu zâmbet scurt, cred că ne ar prinde bine cumva o vacantă de câteva zile departe de toată rutina asta plăcută și neplăcută, iar escapada la Paris oferită de Danone la campania ce promovează Cremosso sună foarte interesant. Cât despre Tiramisu Cremosso, nu am mâncat pană în momentul de fată pentru că sunt câteva minute de când am aflat că există și având în vedere ora la care scriu, această curiozitate va trebui să rămână în stand-by câteva ore bunicele. În rest, vă invit sa ma votati pe mine sau pe persoana mai in masura sa castige escapada la Paris sau excursia distractiva la Amsterdam, accesand site-ul Blogjuan.

Doamna Invatatoare - articole utile parintilor ai caror copii incep scoala

Au trecut ceva ani mulți de când îmi rupeam coatele pe băncile antice ale şcolii generale, de când ne bucuram la fiecare început de an când primeam cărţi noi în loc de cele mâzgălite, şifonate de colegii mai mari din scoală. Clasa I pentru mine a fost puţin plictisitoare, pentru că făceam ceva deja cunoscut, sora mea cea mai mare mă cam învăţase să citesc încă de la 6 ani deci probabil se înţelege ideea. Când am ajuns la scoală şi m-au pus doamna învăţătoare şi practicantele să desenez linii şi bastonaşe era ceva de genu "been there done that" şi vroiam ceva nou.

Si s-a terminat clasa I, apoi clasa a II-a şi a treia, lecţiile au devenit din ce în ce mai dificile, iar temele lor mai consumatoare de timp şi automat din ce în ce mai puţin timp de joacă, de desene sau filme la TV, alea care erau pe vremea aia. Mai scăpau note proaste, mai îmi luam acasă o bătaie, mi se făcea scandal. Totuşi trebuie sa recunosc ca am prins şi alte vremuri, pe atunci abia ieşiserăm din comunism. Tin minte că în clasele I-IV butonam la informatică nişte HC90-uri parcă, ce rulau GW Basic sau ceva de genu, abia apoi în clasele V-VIII am întâlnit calculatoarele de tip 286, 386 sau 486 pe care abia puteai sa faci ceva. Accesul la internet era foarte scump, ştiu ca în liceu de ex. până să apară reţelele de cartier plăteai echivalentul a 6 lei pe oră (60.000 lei vechi). Ideea de bază aici este faptul că in timp accesul la informaţie a devenit din ce in ce mai ieftin şi mai uşor.

Şi când spun "informaţie" includ şi articolele utile, disponibile la citit pe blogul doamnei învăţătoare, din care învăţăm cum am putea să stabilim programul şcolarului mic (că doar mai târziu începe să devina capabil sa şi-l stabilească singur), cum le alegem jucăriile, cum îi educăm şi în ceea ce priveşte cei 7 ani de acasă. Ţin să cred că această doamnă învăţătoare îmi va fi foarte de folos, atunci când voi deveni tătic, prin toate informaţiile pe care le împarte cu noi, idei la care nu ne am putea gândi singuri atât din prisma lipsei de experienţă cât şi a minţii pe care o tot ţinem ocupată în ideea căutării de soluţii la problemele de care ne lovim în rutina vieţii.

Diverse noutăţi

Nu am mai scris de ceva timp nimic personal pe blog, atât dintr-o oarecare lipsă de timp cât şi din cauza faptului că noul job mi-a cam ţinut mintea ocupată.
Noul job? Sunt administrator de reţea de câteva luni de zile, am un salariu bun ce mi-a oferit posibilitatea de a-mi schimba garderoba, laptopul şi mai nou telefonul de pe care scriu acest post şi despre care vă voi povesti într-un articol viitor.
Am avut parte de aceste schimbări benefice care m-au mai scos din stările mele depresive şi mi-au dat ocazia să-mi revăd viaţa într-un mod mai plăcut. Sunt încă singur dar acest aspect parcă nu mă mai afectează la fel ca înainte. De asemenea, nu mai lucrez singur acasă ci la birou împreună cu şefii şi colegele, cu care o să şi plec într-o minivacanţă luna asta la mare.
Cam atât pentru moment dar mai revin cu articole mai puţin personale şi ceva mai utile/interesante.

Relatie de prietenie cu o persoana de sex opus

Am citit cateva articole recente pe acest subiect si m-am gandit sa imi expun si eu parerea personala despre acest aspect. Eu nu le consider deloc un mit, ceva deosebit sau mai stiu eu cum, si asta din cauza factorilor care influenteaza sau nu viata acestor relatii interumane. Dupa cum stim cu totii fiecare efect are la baza una sau mai multe cauze pe care le voi enumera intr-o ordine aleatoare.

Un prim caz ar fi lipsa unui partener de viata la unu dintre cei doi sau poate la amandoi urmata de aparitia unor sentimente de atractie. Totul porneste de o idee, o sclipire pe care incepi sa o analizezi si in functie de ce descoperi sa treci sau nu la fapte. La o adica, de ce nu? V-ati putea intreba, pornind de la premisa ca va intelegeti bine, ca va cunoaste deja destul de bine. Asa ca probabil o sa alegeti sa discutati pe tema asta iar prietenul(a) nu va raspunde pe masura asteptarilor, dorintelor folosind ca argument ca sentimentul nu e reciproc, ca nu vrea strice prietenia dintre voi doi compromitand-o prin acea relatie. Aici prietenia poate fi deja compromisa.

Un al doilea caz ar putea fi lipsa de toleranta a partenerului de viata al unuia dintre cei doi in ceea ce priveste relatia de prietenie. Partenerul incepe sa devina gelos sau sa nu ii convina faptul ca cei doi petrec prea mult timp impreuna sau comunica mult mai usor si mai mult decat ar vrea el. Probabil penntru multe persoane ar fi excelent daca partenerul ar avea numai prieteni de sexul lui cu care ar iesi in oras, si asta bineinteles ca pleaca si de la posibile complexe de inferioritate, lipsa de incredere in sine.

Probabil mai omit pe moment alte cazuri ce pot fi mentionate aici, dar poate o sa revin cu partea a doua. Concluzia de baza este ca totul tine de mentalitate, de cat de moderna, de deschisa este astea. Am prieteni buni de ambele sexe, dar sexul opus e putin mai special pentru ca pot comunica mai bine cu el.

 

Tanar vreau mereu sa fiu ...

Am fost invitat de catre Andreea "Dezaxata" Roman la Taverna lui Romeo pentru o "orgie culinara". Ca de obicei am ajuns prea devreme pentru ca am supraestimat distanta si am plecat mai devreme ajungand cu vreo 20 de minute inainte de ora stabilita. Am schimbat cateva vorbe cu Andreea pana cand au inceput sa vina rand pe rand ceilalti invitati si ne am strans undeva la vreo 30 de persoane.

A fost ceva distractiv in ciuda faptului ca nu cunosteam pe nimeni, cu exceptia Andreei. Ne am jucat carti, s-a desenat, s-au "criticat" rezultatele, am mancat niste paste delicioase cu "sunca d'aia cu alb", ciuperci, toate intr-un sos extrem de gustos si ca desert tiramisu facut ca la carte de as fi consumat pana mi-ar fi bubuit stomacu. Apoi am revenit o parte din grup la jucat carti, de data asta Blackjack. Si pe la ora 23 si un pic am plecat si eu spre casa.

Am fost catalogat cu o varsta intre 22 si 24 (un vot de "25" parca) de ani, deci par mai tanar cu 3-6 ani. Nu ca nu as arata mai tanar decat sunt (da, modestia asta), dar ma gandesc un pic pe de o parte ca poate parerile au fost influentate si de varsta medie a grupului. Dar concluzia e ca m-am simtit excelent si am reusit sa mai ies dintr-ale mele, atat datorita distractiei de care am avut parte cat si efectelor a doua zambete fermecatoare (da, stiu, am o "chestie" pentru zambete).

Incercare de revenire

Se poate spune ca incerc sa revin ca autor pe acest blog, prin a scrie noi articole. Am mai avut tentative de a scrie dar mereu se intampla ca nu eram multumit de rezultat si stergeam, ba dintr-o data subiectul mi se parea neinteresant / nepotrivit etc... Trec printr-o perioada din ce in ce mai delicata si trebuie sa ii tin piept, cum e expresia. De la ultimul articol postat s-a intamplat ca m-am intors in tara unde am si ramas, am facut doua operatii la dinti in primavara, am petrecut vara acasa iar acum in toamna ma pregatesc pentru a treia operatie la dinti (sper sa fie ultima si sa nu mai fie necesara niciuna). Pe planul relatiilor nu am mai incercat nimic pentru ca inima imi este inca in posesia altei persoane si pe de alta parte din cauza unui fizic "perfect" m-am ales de-a lungul timpului cu sechele/traume, o lipsa de incredere din ce in ce mai accentuata in oamenii din jurul meu. Situatia de acasa nu s-a schimbat cel putin nu in mai bine iar tensiunea care se creeaza in casa ma impiedica de cele mai multe ori sa imi folosesc capacitatea de a gandi, de a crea cu alte cuvinte de a munci. Inca incerc sa imi mentin speranta ca lucrurile se vor schimba in bine (vreau sa cred ca pot recupera cumva timpul pierdut aiurea in trecut din cauza problemelor familiale).

In asteptarea lui 2010

anul 2010Aici e ora 21:09 si totul e pregatit pentru petrecerea de la ora 00. Am o dispozitie buna ceea ce e fenomen rar la mine in ajunul Revelionului. Sunt inca in Germania si o sa fie putin cam ciudat datorita diferentei de fus orar, avand in vedere ca in Romania se va sarbatori cu o ora mai devreme.

Au trecut 22 de zile de la sosirea mea aici si cred ca ma descurc acceptabil daca nu chiar bine din punct de vedere al adaptarii. Sunt diferente majore, din mai multe puncte de vedere, intre cele doua tari, dar nu stau acum sa le enumar. In mare, am primit o provocare si am acceptat-o, dar depinde de cum imi voi juca propriile carti cum se va arata viitorul. Dar pana la noi relatari, urez tuturor sa aibe parte de un An Nou plin de succese peste tot unde au nevoie.

Capitol nou al vietii sau poate nu

cartea vietiiAm plecat in Germania pentru a incerca ceva nou, pentru a vedea ce inseamna alta civilizatie, altceva decat Romania. Pe 9 Decembrie am luat avionul spre Stuttgart folosind serviciile oferite de Blue-Air. Am zburat cu un Boeing 737-800, care a plecat din Bucuresti la ora 16:25, a ajuns la Sibiu la 16:55 unde a facut o escala de 30 de minute si apoi si-a continuat zborul catre Stuttgart unde am ajuns pe la 19:20 ora lor.

In principal am venit aici in Germania pentru a petrece sarbatorile cu sora cea mare, dar exista in discutii si o posibila ramanere aici in functie si de cum reusesc sa invat limba germana, care mi se pare cu mult mai grea fata de engleza. Dar exista o vorba ..."tot ce stii e usor si tot ce nu stii e greu" sau ceva de genu.

In zilele urmatoare voi cauta sa aflu toate raspunsurile de care am nevoie pentru a putea lua o decizie in privinta ramanerii in Germania sau a intoarcerii in tara. Pe 12 Ian am biletul de intoarcere luat pentru orice eventualitate.

Nu cautati vinovatul, cautati solutii

Vroiam sa mai aman reinceperea adaugarii articolelor pe blog, dar toata tevatura asta cu Alexandru Popovici care s-a sinucis din cauza profesoarei de romana a ajuns sa ma enerveze din cauza modului in care este discutata situatia in continuare. Au fost si vor mai aparea cazuri de genul acesta atata timp cat nu ne schimbam modul de a  privi lucrurile. Trebuie sa dam de inteles cu mai multa convingere ca sinuciderea nu e deloc o solutie. Nu spun ca profesoara nu a gresit, dar de la a gresi pana la a fi considerata vinovata pentru gestul "majorului" mi se pare un drum lung. Baiatul acela avea toata viata inainte pentru a incerca sa isi gaseasca o alta jumatate. Bine, bine, o sa spuneti ca o iubea mult pe profesoara, ceea ce nu mi se pare anormal pentru ca vorba aia profesoara e tanara si frumoasa. Dar ei mai mult ca sigur si-au povestit vietile si din cate stiu eu atunci cand iubesti o persoana cauti sa o ajuti asa cum poti, sa o faci fericita, nu o pedepsesti pentru ca ea a actionat asa cum a considerat ca e mai bine pentru amandoi.

Daca tot ne dam oameni maturi si facem talk-show-uri, discutam, analizam macar sa o facem asa cum trebuie. Sa incercam sa educam tineretul intr-o maniera potrivita, sa nu mai vedem ca se omoara pentru ca au luat note proaste si parintii ii ameninta sau pentru ca au furat ceva sau pentru ca au fost parasiti de partener(a). Eu am stiut sa iau deciziile corecte, dar exista solutii si pentru cei care nu reusesc acest lucru singuri. Ori de cate ori am fost refuzat (si credeti-ma am pierdut de mult timp numaratoarea) sau am fost parasit, dar am cazut, "mi-am lins ranile", m-am ridicat si mi-am vazut mai departe de drumul meu in viata pentru ca asta e solutia corecta: sa nu renunti si sa lupti in continuare impotriva vietii cu toate armele pe care le ai si cand ti-e greu cere ajutor, cauta ajutorul pana il gasesti. Pentru asta exista psihologii, pentru a ajuta persoanele cu probleme psihice. E de discutat mult atat pe tema asta cat si pe altele care genereaza problemele de genul asta, dar ca de obicei nu reusesc sa expun toate aspectele pe care le gandesc, le cam pierd pe parcars uitandu-le.

I am not SPAMMING!

I am not spamming by any means posible. The hgbay site is not mine and i don't have any connection with the people behind it. The link to my blog that is in the site's footer is there because they have used a template that i have released few months ago. So stop pointing to me as a spammer, please!

This is a link of a google search that returns blogs which are using the template i have released: Google Search:"Design by AD's Personal Blog"